durăit

română

Etimologie

Din a durăi.

Pronunție

  • AFI: /du.rəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
durăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ durăit durăite
Articulat durăitul durăitele
Genitiv-Dativ durăitului durăitelor
Vocativ durăitule durăitelor
  1. faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.