apendice

română

Etimologie

Din franceză appendice < latină appendix, appendicis.

Pronunție

  • AFI: /aˈpen.di.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
apendice
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ apendice apendice
Articulat apendicele apendicele
Genitiv-Dativ apendicelui apendicelor
Vocativ apendice apendicelor
  1. mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.
  2. parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.
  3. adaos, anexă, supliment la o publicație.
  4. (fon.) element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.