amuțire

română

Etimologie

Din a amuți.

Pronunție

  • AFI: /a.mu'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
amuțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amuțire amuțiri
Articulat amuțirea amuțirile
Genitiv-Dativ amuțirii amuțirilor
Vocativ amuțire amuțirilor
  1. faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi.
  2. (fig.) încetarea oricărui zgomot.
  3. fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.