țurțur

Vezi și : turtur

română

Variante

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'ʦur.ʦur/


Substantiv


Declinarea substantivului
țurțur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țurțur țurțuri
Articulat țurțurul țurțurii
Genitiv-Dativ țurțurului țurțurilor
Vocativ ' '
  1. formație mică de gheață în formă de con, care atârnă de streșini sau de ramurile copacilor, apărută prin înghețarea picăturilor de apă ce se preling.
    Pe streșini s-au format țurțuri.
  2. (mai ales la pl. pop.) fascicul de fire unite între ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare.

Sinonime

  • 1: (pop.) țurloi, (reg.) scuț, (Munt. și Dobr.) suligă, (prin Dobr.) sulughiță, (Olt.) țorțoloș, țuțuroi, (înv.) stur; sloi, (Olt., Ban. și Transilv.) sloiete

Cuvinte derivate

  • țurțalău
  • țurțura
  • țurțurat
  • țurțurău
  • țurțurică
  • țurțuruș


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.