țuică
română
Etimologie
Din sârbocroată cujka.
Pronunție
- AFI: /ˈʦuj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țuică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țuică | țuici |
| Articulat | țuica | țuicile |
| Genitiv-Dativ | țuicii | țuicilor |
| Vocativ | țuică | țuicilor |
- băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe.
- cantitate de țuică care încape într-un pahar.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- (pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.