țuiculiță
română
Etimologie
Din țuică + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /ʦuj.ku'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țuiculiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țuiculiță | țuiculițe |
| Articulat | țuiculița | țuiculițele |
| Genitiv-Dativ | țuiculiței | țuiculițelor |
| Vocativ | țuiculiță | țuiculițelor |
- diminutiv al lui țuică; țuiculeană.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.