cita

română

Etimologie

Din franceză citer < latină citare.

Pronunție

  • AFI: /ʧi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
cita
Infinitiv a cita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 citez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să citeze
Participiu citat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.
  2. (v.tranz.) a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
  3. (v.tranz.) a chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.