vineriță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /vi.ne'ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vineriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vineriță | vinerițe |
| Articulat | vinerița | vinerițele |
| Genitiv-Dativ | vineriței | vinerițelor |
| Vocativ | vineriță | vinerițelor |
- (bot.) (Ajuga reptans) plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică.
Sinonime
- (bot.) (livr.) lavrentină, (reg.) tămâiță, vinețică
Cuvinte compuse
- vineriță-galbenă
Cuvinte apropiate
Vezi și
- barba-boierului
- suliman
- tămâiță-de-câmp
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.