suliman

română

Etimologie

Din turcă sülümen („arsenic”) < latină sublimatum.

Pronunție

  • AFI: /su.li'man/


Substantiv


Declinarea substantivului
suliman
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ suliman sulimanuri
Articulat sulimanul sulimanurile
Genitiv-Dativ sulimanului sulimanurilor
Vocativ sulimanule sulimanurilor
  1. (înv. și pop.) fard; sulimeneală.
  2. (bot.) (Ajuga genevensis) plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe.

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.