suliman
română
Etimologie
Din turcă sülümen („arsenic”) < latină sublimatum.
Pronunție
- AFI: /su.li'man/
Substantiv
| Declinarea substantivului suliman | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suliman | sulimanuri |
| Articulat | sulimanul | sulimanurile |
| Genitiv-Dativ | sulimanului | sulimanurilor |
| Vocativ | sulimanule | sulimanurilor |
- (înv. și pop.) fard; sulimeneală.
- (bot.) (Ajuga genevensis) plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe.
Sinonime
- 1: fard, sulimeneală
- 2: (bot.) (reg.) gubănaș, lavrentină, vineriță, vinețică, iarbă-de-greutate
Cuvinte derivate
Vezi și
- barba-boierului
- tămâiță-de-câmp
Traduceri
fard
|
|
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.