blush

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche blyscan. Înrudit cu nordică veche blys ("flacără") și daneză blus ("foc, flacără").

Pronunție

  • AFI: /blʌʃ/


Substantiv

blush, pl. blushes

  1. împurpurare, înroșire, îmbujorare, roșeață
  2. (nenumărabil) fard de obraji
  3. culoare între roz și crem
    culoarea între roz și crem:   

Expresii

  • blush is off the rose


Verb


Conjugarea verbului
to blush
Infinitiv to blush
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 blushes
Trecut simplu blushed
Participiu trecut blushed
Participiu prezent blushing
  1. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) îmbujora, a (se) roși, a (se) rușina
  2. a aplica fard de obraji, a farda

Sinonime

  • 1: flushing, reddening

Etimologie

Atestat în 1486; dintr-o nuvelă.

Substantiv

blush, pl. blushes

  1. (rar) grup de băieți
    A blush of boys.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.