rușina
română
Etimologie
Din rușine.
Pronunție
- AFI: /ru.ʃi'na/
Verb
| Conjugarea verbului rușina | |
| Infinitiv | a rușina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rușinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rușineze |
| Participiu | rușinat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a-i fi cuiva rușine, a se jena.
- (v.refl.) a se simți stingherit, a se sfii.
- (v.tranz.) a face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură.
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a necinsti, a dezonora.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.