veronică

Vezi și : veronica, Veronica, verónica

română

Etimologie

Din latină veronica.

Pronunție

  • AFI: /ve.ro'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
veronică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veronică veronici
Articulat veronica veronicile
Genitiv-Dativ veronicii veronicilor
Vocativ veronică, veronico veronicilor
  1. (bot.) plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice.

Sinonime

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din italiană veronica < Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului.

Substantiv


Declinarea substantivului
veronică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veronică veronici
Articulat veronica veronicile
Genitiv-Dativ veronicii veronicilor
Vocativ veronică, veronico veronicilor
  1. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă.
  2. batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos.

Cuvinte apropiate

  • Veronica

Vezi și


Traduceri


Etimologie

Din franceză véronique < spaniolă verónica; denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos.

Substantiv


Declinarea substantivului
veronică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veronică veronici
Articulat veronica veronicile
Genitiv-Dativ veronicii veronicilor
Vocativ veronică, veronico veronicilor
  1. (în tauromahie) figură în cursul căreia toreadorul facetreacă taurul pe lângă el.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.