urlet

română

Etimologie

Din a urla + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /'ur.let/


Substantiv


Declinarea substantivului
urlet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urlet urlete
Articulat urletul urletele
Genitiv-Dativ urletului urletelor
Vocativ urletule urletelor
  1. strigăt puternic și prelung scos de oameni sau de animale.
  2. vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt.
  3. plâns cu hohote, violent și zgomotos.
  4. executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (și în mod neplăcut pentru auz).
  5. (fig.) clocot, freamăt.
  6. zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.