freamăt

română

Variante

Etimologie

Din latină fremitus.

Pronunție

  • AFI: /ˈfre̯a.mət/


Substantiv


Declinarea substantivului
freamăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ freamăt freamăte
Articulat freamătul freamătele
Genitiv-Dativ freamătului freamătelor
Vocativ freamătule freamătelor
  1. zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
  2. murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
  3. zgomot, larmă.
  4. (fig.) fior, înfiorare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.