înfiorare

română

Etimologie

Din a (se) înfiora.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.oˈra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfiorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfiorare înfiorări
Articulat înfiorarea înfiorările
Genitiv-Dativ înfiorării înfiorărilor
Vocativ înfiorare înfiorărilor
  1. faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.