tui

română

Etimologie

Din turcă tuğ.

Pronunție

  • AFI: /tuj/


Substantiv


Declinarea substantivului
tui
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tui tuiuri
Articulat tuiul tuiurile
Genitiv-Dativ tuiului tuiurilor
Vocativ tuiule tuiurilor
  1. steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.