trompetă

română

Etimologie

Din franceză trompette.

Pronunție

AFI: /tromˈpe.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului trompetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trompetă	trompete
Articulat	trompeta	trompetele
Genitiv-Dativ	trompetei	trompetelor
Vocativ	'	'

instrument muzical alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie.

Sinonime

1: goarnă

Traduceri

instrument muzical

bretonă: trompilh (brezhoneg)
catalană: trompeta (català) f.
cehă: trumpeta (čeština) f.
chineză: 喇叭 (中文)
croată: truba (hrvatski) f.
daneză: trompet (dansk) m.
engleză: trumpet (English) f.
esperanto: trumpeto (Esperanto)
estoniană: trompet (eesti), pasun (eesti)
faroeză: trompetur (føroyskt)
finlandeză: torvi (suomi), vaskitorvi (suomi)
franceză: trompette (français) f.
germană: Trompete (Deutsch)
irlandeză: trumpa (Gaeilge) m.

italiană: tromba (italiano) f.
japoneză: トランペット (日本語)
coreeană: 트럼펫 (한국어)
latină: buccina (Latina), trumpeta (Latina)
maghiară: trombita (magyar)
norvegiană: trompet (norsk) m.
neerlandeză: trompet (Nederlands) f.
portugheză: trombeta (português)
poloneză: trąbka (polski) f.
rusă: труба (русский) f.
slovenă: trúba (slovenščina) f.
spaniolă: trompeta (español) f.
suedeză: trumpet (svenska)
turcă: trampet (Türkçe), borazan (Türkçe)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.