tigvă

română

Variante

Etimologie

Din bulgară тиква (tikva), sârbocroată tikva.

Pronunție

  • AFI: /ˈtiɡ.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
tigvă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tigvă tigve
Articulat tigva tigvele
Genitiv-Dativ tigvei tigvelor
Vocativ tigvă tigvelor
  1. (pop.) craniu, țeastă; (depr.) cap; (p.ext.) ins, individ.
  2. plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); (p.restr.) fructul acestei plante.
  3. vas făcut din fructul uscat de tigvă.

Expresii

  • Cap de tigvă = om prost


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.