tenta

Vezi și : tentá, tentâ, tentă

română

Etimologie

Din franceză tenter < latină tentare. Confer italiană tentare.

Pronunție

  • AFI: /tenˈta/


Verb


Conjugarea verbului
tenta
Infinitiv a tenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tenteze
Participiu tentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unei ispite; a ispiti; a ademeni; a momi.
  2. (acțiuni) a începe ceva cu scopul de a reuși.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tenta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru tenta.

Etimologie

Din tentă.

Pronunție

  • AFI: /ˈten.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru tentă.

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din tentamen.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tenta
c Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ tenta tentan tentor tentorna
Genitiv tentas tentans tentors tentornas
  1. examen

Cuvinte apropiate

  • tentamen


Verb


Conjugarea verbului
tenta
Activ Pasiv
Infinitiv tenta tentas
Prezent tentar tentas
Perfect tentade tentades
Supin tentat tentats
Imperativ tenta
Participiu
Prezent tentande, tentandes
Perfect tentad
  1. a lua un examen

Expresii

  • tenta av
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.