tanc

Etimologie

Din franceză tank, germană Tank.

Pronunție

• AFI: /tank/

Substantiv

1. mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate.
2. rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor.
3. vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă.
4. (fot.) cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

Anagrame

• cant

Referințe

• DEX '98 via DEX online