tun

română

Din latină tonus.

Declinarea substantivului tun
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tun	tunuri
Articulat	tunul	tunurile
Genitiv-Dativ	tunului	tunurilor
Vocativ	tunule	tunurilor

armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; (p.gener.) nume dat tuturor armelor de artilerie.
(pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial)
A înghețat tun

Sănătos tun.
(înv. și pop.) tunet.

A scăpa ca din (gură de) tun, = se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută)
(Poți) să dai cu tunul, = se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nici o ființă vie

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.