tunet

română

Etimologie

Din latină tonitrum (după sunet).

Pronunție

  • AFI: /'tu.net/


Substantiv


Declinarea substantivului
tunet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tunet tunete
Articulat tunetul tunetele
Genitiv-Dativ tunetului tunetelor
Vocativ ' '
  1. zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet).
    Ploaie cu tunete și trăsnete.
  2. (rar) trăsnet.
  3. (fig.) zgomot puternic, răsunător.
    Tunet de voci.
    Tunet de aplauze.

Sinonime

  • (reg.) durăt, (înv.) tun

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.