șenilă
română
Etimologie
Din franceză chenille.
Pronunție
- AFI: /ʃe'ni.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului șenilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șenilă | șenile |
| Articulat | șenila | șenilele |
| Genitiv-Dativ | șenilei | șenilelor |
| Vocativ | ' | ' |
- organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulația pe orice teren.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.