tăvălug

română

Variante

Etimologie

Din a tăvăli + sufixul -ug.

Pronunție

  • AFI: /tə.və'lug/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăvălug
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăvălug tăvălugi
Articulat tăvălugul tăvălugii
Genitiv-Dativ tăvălugului tăvălugilor
Vocativ tăvălugule tăvălugilor
  1. unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc.
  2. instrument rudimentar de treierat.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.