tăvăli
română
Etimologie
Din slavă (veche) valiti.
Pronunție
- AFI: /tə.və'li/
Verb
| Conjugarea verbului tăvăli | |
| Infinitiv | a tăvăli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tăvălesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tăvălească |
| Participiu | tăvălit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc.
- (v.tranz.) a bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos.
- (v.tranz. și refl.) a (se) murdări, a (se) mânji.
- (v.tranz.) a culca la pământ iarba, cerealele, florile etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.