tăvălitură

română

Etimologie

Din a tăvăli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /tə.və.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăvălitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăvălitură tăvălituri
Articulat tăvălitura tăvăliturile
Genitiv-Dativ tăvăliturii tăvăliturilor
Vocativ tăvălitură tăvăliturilor
  1. loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.