tăvăleală

română

Etimologie

Din a tăvăli + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /tə.və'le̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăvăleală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăvăleală tăvăleli
Articulat tăvăleala tăvălelile
Genitiv-Dativ tăvălelii tăvălelilor
Vocativ tăvăleală tăvălelilor
  1. bătaie, trânteală; rostogolire.

Expresii

  • (fig.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.