tătar

română

Etimologie

Din turcă tatar.

Pronunție

  • AFI: /tə'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
tătar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tătar tătari
Articulat tătarul tătarii
Genitiv-Dativ tătarului tătarilor
Vocativ tătarule tătarilor
  1. persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
  2. persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).

Cuvinte derivate

Expresii

  • Doar nu vin (sau dau) tătarii, = se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios
  • Parcă-l alungă tătarii (din urmă), = se spune despre cineva care se grăbește foarte tare


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tătar
Singular Plural
Masculin tătar tătari
Feminin tătară tătare
Neutru tătar tătare
  1. care aparține tătarilor, privitor la tătari; tătăresc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.