tătară
română
Etimologie
Din tătar.
Pronunție
- AFI: /tə'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tătară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tătară | tătare |
| Articulat | tătara | tătarele |
| Genitiv-Dativ | tătarei | tătarelor |
| Vocativ | tătaro | tătarelor |
- persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
- persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).
- limba tătară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- arătat
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.