stupiniță

română

Etimologie

Din stupină + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /stu'pi.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stupiniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stupiniță stupinițe
Articulat stupinița stupinițele
Genitiv-Dativ stupiniței stupinițelor
Vocativ stupiniță stupinițelor
  1. diminutiv al lui stupină.
  2. (bot.) (Platanthera bifolia) plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.