garoafă

română

Etimologie

Din neogreacă γαράφαλον (garáfalon) < ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon). Confer turcă karanfil (> caramfil), italiană garofano (venețiană garofalo), franceză girofle și cumană garanful.

Pronunție

  • AFI: /ɡaˈro̯a.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
garoafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ garoafă garoafe
Articulat garoafa garoafele
Genitiv-Dativ garoafei garoafelor
Vocativ garoafo garoafelor
  1. (bot.) (Dianthus caryophyllus) plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut.

Sinonime

  • (bot.) garoafă-de-grădină

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.