garoafă
română
Etimologie
Din neogreacă γαράφαλον (garáfalon) < ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon). Confer turcă karanfil (> caramfil), italiană garofano (venețiană garofalo), franceză girofle și cumană garanful.
Pronunție
- AFI: /ɡaˈro̯a.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului garoafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | garoafă | garoafe |
| Articulat | garoafa | garoafele |
| Genitiv-Dativ | garoafei | garoafelor |
| Vocativ | garoafo | garoafelor |
- (bot.) (Dianthus caryophyllus) plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut.
Sinonime
- (bot.) garoafă-de-grădină
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.