stupărit

română

Etimologie

Din stup+ărit.

Pronunție

  • AFI: /stu.pə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
stupărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stupărit stupărituri
Articulat stupăritul stupăriturile
Genitiv-Dativ stupăritului stupăriturilor
Vocativ stupăritule stupăriturilor
  1. ocupația stuparului.
  2. (înv.) impozit care se plătea pentru stupi, în evul mediu, în Țara Românească.

Sinonime

  1. apicultură, albinărit, prisăcărit
  2. prisăcărit


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.