strungă

română

Etimologie

Din albaneză shtrungë.

Pronunție

  • AFI: /'strun.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strungă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungă strungi
Articulat strunga strungile
Genitiv-Dativ strungii strungilor
Vocativ strungă strungilor
  1. loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; (p.restr.) deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls.
  2. (p.gener.) loc îngust de trecere.
  3. (pop.) trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare.
  4. (pop.) strungăreață.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.