strunguliță

română

Etimologie

Din strungă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /strun.gu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strunguliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strunguliță strungulițe
Articulat strungulița strungulițele
Genitiv-Dativ strunguliței strungulițelor
Vocativ strunguliță strungulițelor
  1. diminutiv al lui strungă; strunguță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.