străunchi
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /strəˈuŋkʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului străunchi | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | străunchi | străunchi |
| Articulat | străunchiul | străunchii |
| Genitiv-Dativ | străunchiului | străunchilor |
| Vocativ | străunchiule | străunchilor |
- bărbat considerat în raport cu nepoții fraților și surorilor sale sau în raport cu nepoții fraților și surorilor soției sale.
- Străunchiul Petre, fratele bunicii.
Antonime
- strămătușă
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.