spot

română

Etimologie

Din franceză spot.

Pronunție

  • AFI: /spot/


Substantiv


Declinarea substantivului
spot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spot spoturi
Articulat spotul spoturile
Genitiv-Dativ spotului spoturilor
Vocativ spotule spoturilor
  1. (fiz.) urmă luminoasă lăsată pe o scară gradată sau pe un ecran de o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură, care servește ca indicator.
  2. fascicul concentrat de lumină folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul.
  3. scurt anunț sau reclamă comercială prezentată la radio și televiziune.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.