solist

română

Etimologie

Din franceză soliste.

Pronunție

  • AFI: /so'list/


Substantiv


Declinarea substantivului
solist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solist soliști
Articulat solistul soliștii
Genitiv-Dativ solistului soliștilor
Vocativ solistule soliștilor
  1. cântăreț sau instrumentist care execută o compoziție muzicală (sau o parte dintr-o compoziție muzicală) concepută pentru o singură voce sau pentru un singur instrument.
  2. dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deține un rol principal într-o compoziție coregrafică de ansamblu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.