sobor

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭborŭ.

Pronunție

  • AFI: /so'bor/


Substantiv


Declinarea substantivului
sobor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sobor soboare
Articulat soborul soboarele
Genitiv-Dativ soborului soboarelor
Vocativ soborule soboarelor
  1. (înv.) adunare, întrunire, consfătuire; sfat.
  2. (bis.) sinod.
  3. slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.