broșă

română

Etimologie

Din franceză broche.

Pronunție

  • AFI: /'bro.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
broșă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ broșă broșe
Articulat broșa broșele
Genitiv-Dativ broșei broșelor
Vocativ broșă broșelor
  1. bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc.
  2. unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.