bijuterie

română

Etimologie

Din franceză bijouterie.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʒu.te'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bijuterie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bijuterie bijuterii
Articulat bijuteria bijuteriile
Genitiv-Dativ bijuteriei bijuteriilor
Vocativ bijuterie bijuteriilor
  1. obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer.
  2. magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.