smith

Vezi și : Smith, smiþ

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie smith, care provine din engleză veche smiþ („meseriaș, fierar, armurier, dulgher”) < proto-germanică *smiþaz („artizan, meșteșugar”).

Înrudit cu neerlandeză smid, germană Schmied, norvegiană smed și suedeză smed.

Pronunție

  • AFI: /smɪθ/


Substantiv

smith, pl. smiths

  1. (metal.) fierar, arămar
    Smiths developed metal tools.
  2. (înv.) artizan, meșteșugar

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

  • smithy, smiddy
  • smithery

Vezi și

Etimologie

Din engleză medie smithen, care provine din engleză veche smiþian („a forja, a fabrica”) < proto-germanică *smiþōną.

Înrudit cu neerlandeză smeden și germană schmieden.

Verb


Conjugarea verbului
to smith
Infinitiv to smith
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 smiths
Trecut simplu smithed
Participiu trecut smithed
Participiu prezent smithing
  1. (metal.) a făuri, a forja

Sinonime

  • (metal.) forge, form

Vezi și

  • anvil

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.