arămar

română

Etimologie

Din aramă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /a.rə'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
arămar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arămar arămari
Articulat arămarul arămarii
Genitiv-Dativ arămarului arămarilor
Vocativ arămarule arămarilor
  1. persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.