forja
română
Etimologie
Din franceză forger.
Pronunție
- AFI: /forˈʒa/
Verb
| Conjugarea verbului forja | |
| Infinitiv | a forja |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
forjez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să forjeze |
| Participiu | forjat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.