locksmith

engleză

(English)

Etimologie

Din lock („lacăt”) + smith („fierar”).

Pronunție

  • AFI: /ˈlɒkˌsmɪθ/


Substantiv

locksmith, pl. locksmiths

  1. (metal.) lăcătuș
    I locked myself out so I had to call the locksmith.
  2. (la jocuri de noroc, argou) cineva care pariază numai atunci când este sigur că va câștiga

Sinonime

Cuvinte derivate

  • locksmithery
  • locksmithing

Cuvinte apropiate

  • lock

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.