paria

română

Etimologie

Din franceză, italiană paria.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. (în India, în concepția brahmanilor) persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; (p.ext.) grup social din care face parte o astfel de persoană.
  2. (fig.) persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept.


Traduceri

Etimologie

Din franceză parier.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
paria
Infinitiv a paria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 pariez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să parieze
Participiu pariat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani).
  2. (v.intranz. și tranz.) a participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.