slugări

română

Etimologie

Din slugar (învechit „slugă” < bulgară).

Pronunție

  • AFI: /slu'gərʲ/


Verb


Conjugarea verbului
slugări
Infinitiv a slugări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 slugăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să slugărească
Participiu slugărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici.
  2. (v.intranz.) (fig.) a fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili.
  3. (v.tranz.) a servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.