silen

română

Etimologie

Din latină Silenus, franceză Silène.

Pronunție

  • AFI: /si'len/


Substantiv


Declinarea substantivului
silen
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ silen sileni
Articulat silenul silenii
Genitiv-Dativ silenului silenilor
Vocativ silenule silenilor
  1. nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; (p.ext.) persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.