ironic

română

Etimologie

Din franceză ironique < latină ironicus.

Pronunție

  • AFI: /i'ro.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ironic
Singular Plural
Masculin ironic ironici
Feminin ironică ironice
Neutru ironic ironice
  1. căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.