satir

română

Etimologie

Din franceză satyre < latină Satyrus.

Pronunție

  • AFI: /sa'tir/


Substantiv


Declinarea substantivului
satir
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ satir satiri
Articulat satirul satirii
Genitiv-Dativ satirului satirilor
Vocativ satirule satirilor
  1. fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale.
  2. epitet dat unui om cinic și desfrânat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.