instinct

română

Etimologie

Din franceză instinct < latină instinctus.

Pronunție

  • AFI: /inˈstinkt/


Substantiv


Declinarea substantivului
instinct
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ instinct instincte
Articulat instinctul instinctele
Genitiv-Dativ instinctului instinctelor
Vocativ instinctule instinctelor
  1. complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.